MEDIEREA ÎN CAZUL SUCCESIUNILOR

Moştenirea este transmiterea patrimoniului (ansamblu de drepturi și obligații cu conținut patrimonial) unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane fizice în ființă.

Deschiderea succesiunii, așa cum se arată la art. 954 din noul Cod civil, coincide cu momentul producerii decesului persoanei fizice, însă aceasta nu trebuie confundată cu deschiderea procedurii succesorale. Deschiderea procedurii succesorale, poate fi facută de către orice persoană interesată (care are vocaţie succesorală):

-          prin Mediere

-          prin promovarea unei acțiuni în instanță .

-          pe cale notarială  (cu costuri mai ridicate si cu conditia ca moștenitorii sa se înțelega la toate capitolele ).

Dacă aruncăm o privire peste prevederile legale, pe scurt, constatăm că:1)      

SUCCESIUNEA PRIN MEDIERE

Succesiunea consta în transmiterea unor drepturi ale unei persoane către una sau mai multe persoane. De regulă, transmiterea dreptului se face după decesul persoanei care îl deţinea ( moştenire) , dar şi în cursul vieţii persoanei care deţine drepturile (împarţeala de ascendent ).

Medierea este foarte utilă pentru rezolvarea succesiunilor cu litigii, din mai multe cauze:

v Evită plata unei taxe judiciare suplimentare pentru soluţionarea litigiului ( în unele cazuri, plătită de mai mulţi moştenitori), taxa fiind  raportată la valoarea bunurilor revendicate.

v Dă posibilitatea succesorilor aflaţi în litigiu să aşeze la masa dezbaterilor, problema moşternirii, fiind asistaţi de mediator, iar rezultatul împărţirii finale prin mediere ajunge sa fie convenabil tuturor părtilor.

v Toată dezbaterea, este discretă şi confidenţială, având loc doar în biroul mediatorului. Cu acordul de mediere finalizat, moştenitorii pot parcurge etapele dobândirii dreptului de succesiune ( certificate de moştenitor la notar, hotărâri judecătoreşti care consfinţesc acordul de mediere etc.)

Totuşi în practică, apar dificultăţi la împărţirea moştenirilor în cum ar fi în cazul:

v partajului masei succesorale;

v renunţarea la moştenire a unuia dintre succesori;

v împărţeala în timpul vietii.

Partajul voluntar al masei succesorale

 În acest caz, succesorii sunt toţi de acord să îşi împartă moştenirea, însa nu cad de acord asupra modului în care să o facă.  Noul Codul civil specifică un mod aritmetic de calcul al drepturilor fiecarui moştenitor, în funcţie de relaţiile de rudenie. De multe ori, există legături ale unora dintre ei faţă de unele imobile sau bunuri moştenite, pe care doresc să le menţină, însă aceasta conduce la unele dezechilibre ale cotelor pe care le-ar prelua din moştenire. Alteori, împarţirea fizică a proprietăţilor nu se poate face, practic, între mai multe persoane, aşa încat fiecare dintre proprietăţi să revină integral unui moştenitor, ceea ce ar pune în dificultate deţinerea viitoare a acestor proprietăţi.

Mediatorul poate deveni garantul unei negocieri libere, deschise, între toţi descendenţii, care să ajungă prin mediere la un rezultat echitabil, aplicabil practic, care să ia în considerare şi legăturile fiecăruia, subiective sau practice, cu părţi din moştenire.

 Renunţarea la moştenire a unuia dintre succesori

Acceptarea sau renunţarea la moştenire, de către un succesor este un act unilateral. Din diferite motive, unul dintre succesori poate reunţa la dreptul său de succesiune, declarându-se ” străin de moştenire”.

Trebuie  însă să precizăm, că renunţarea devine definitivă, după trecerea termenului de 6 luni de la deschiderea unei succesiuni, dacă nu a intervenit o retractare a ei. Sunt  însă şi situaţii în care,  un moştenitor de drept este dispus să renunţe la dreptul său de succesiune, în condiţiile unei înţelegeri cu restul moştenitorilor. Apar cel mai adesea diferite forme de compensare. Deşi nu sunt expres prevăzute de lege, comentariile specialiştilor acceptă acest gen de înţelegeri, însă specifică respectarea obligatorie a unor condiţii:

v înţelegerea între moştenitori să se facă doar după deschiderea succesiunii, dacă este făcută înainte de deschiderea succesiunii, este lovită de nulitate;

v moştenitorul care renunţă să nu fi acceptat moştenirea, anterior renunţării la ea dacă apare o înţelegere între moştenitori, prin care unul dintre ei renunţă de bunăvoie la moştenire, aceasta trebuie neapărat urmată de înregistrarea oficială a renunţării în faţa notarului public, de către cel care renunţă; altfel, renunţarea nu se produce, de drept convenţia care apare dintre moştenitori trebuie să nu contravină normelor de ordine publică şi a bunelor moravuri.

Moştenitorii care optează pentru o astfel de soluţie pentru a rezolva partajul moştenirii pot să apeleze şi la mediere, în condiţiile în care există dispute privind modul de soluţionare a ei. În plus, dezbaterea în prezenţa mediatorului, ca şi consemnarea sub semnatura autorizată a mediatorului a înţelegerii finale dau un caracter oficial convenţiei.

Deşi cu valoarea unui înscris sub semnatura privată, convenţia obligă fiecare parte la ceea ce s-a angajat prin acord, şi persoanele care nu işi respectă angajamentele din conventie pot fi acţionate în justiţie în baza convenţiei. 

  Partajul ( împărţeala ) de ascendent

Partajul de ascendent semnifică distribuirea înca din timpul vieţii a bunurilor şi proprietăţilor unei persoane “ascendent” (părinte, bunic, străbunic) către “descendenţi” ( copii, nepoţi, strănepoţi etc.) care le pot deveni moştenitori. De cele mai multe ori, acest partaj din timpul vieţii se face pentru a evita dificultăţile împărţirii ulterioare a bunurilor greu divizibile, şi poate să aibă şi încărcătura unei opţiuni personale a persoanei-ascendent – ea poate să aleagă preferenţial cui lasă moştenire un anumit bun.

Totul trebuie desfăşurat în limitele prevederilor legale.

Partajul ( împărţeala ) se poate  realiza prin donaţie şi/sau testament.

Medierea îşi poate juca rolul conciliant când persoana care decide partajul din timpul vieţii simte nevoia unei concilieri într-o dispută legată de această împărţeala. De asemenea, medierea poate deveni foarte utilă când una dintre persoanele din grupa descendenţilor apreciază că intenţia rudei sale-ascendente îl va nemulţumi, preferând o discuţie deschisă, dar pe un teren neutru, înainte ca deciziile finale să fie luate şi oficializate. Efectul medierii în acest caz destul de special se poate regăsi în oficialitatea acordului final de mediere, dar mai ales în importanţa discuţiilor în care mediatorul îşi joacă rolul de neutralitate şi imparţialitate. Acordul de mediere obţinut şi redactat în aceste împrejurări devine o convenţie sub semnatură privată, şi poate servi ca bază pentru actele oficiale pe care ascendentul le va îndeplini cu rudele sale.

Succesiunea/partajul succesoral pe cale judiciară:       

v instanța competentă privind cererile în materie de moștenire, este cea în raza căreia și-a avut ultimul domiciliu defunctul  (la art. 954 din noul Cod civil prevede instanța competentă în unele situații speciale);       

v se inițiază de către cel interesat (care are vocaţie succesorală concretă) printr-o cerere în care trebuie să se arate persoanele între care urmează  a  avea  loc  partajul,  titlul  pe  baza  căruia  se  cere împărțeala,  toate bunurile supuse partajului,  evaluarea  lor, locul unde acestea  se află,  precum  și persoana  care le deține  sau le administrează;     

v înainte de depunerea cererii la instanță, cel interesat este obligat să se adreseze notarului pentru îndeplinirea procedurii notariale de verificare a registrelor notariale, în urma căreia se va elibera o încheiere înregistrată în Registrul General Notarial și care se va anexa cererii de chemare în instanță;      

v după citarea părților, la termenele stabilite de către instanță se dezbate succesiunea (în situația contestării calității de moștenitor și/sau a masei succesorale și/sau a drepturilor ce se cuvin fiecăruia și/sau a cotei de contribuție atunci când succesiunea privește bunuri comune ale defunctului și ale soțului supraviețuitor și/sau a dreptului de opțiune succesorală și/sau a actelor de acceptare tacită a moștenirii) pe baza înscrisurilor, declarațiilor și prin proba testimonială (cu martori), instanța stabilind calitatea de moștenitor a fiecăruia, masa succesorală, precum și cota la care are dreptul fiecare;

v după ce instanța a stabilit calitatea de moștenitor a fiecăruia, masa succesorală, precum și cota la care are dreptul fiecare, se va putea face partajul succesoral;    

v partajarea succesorală pune capăt stării de indiviziune prin transformarea  cotelor-părți, la care are dreptul fiecare, în drepturi  de proprietate  individuale  asupra  bunurilor  ce fac  parte  din  masa  partajabilă,  prin  atribuirea efectivă a acestora moştenitorilor;     

v pe tot parcursul procesului instanța va stărui ca părțile să împartă bunurile prin bună învoială (art. 673^4, CPC);     

v dacă părțile ajung la un acord în privința partajării, instanța va hotărî potrivit învoielii acestora, chiar dacă printre cei interesați se află minori sau persoane puse sub interdicție, însă numai cu încuviințarea prealabilă a autorității tutelare, precum și, dacă este cezul, a ocrotitorului legal (art. 673^4, CPC);         

v în cazul în care părțile au ajuns la o învoială, oricând în cursul judecății, chiar și fără să fi fost citate, se pot înfățișa pentru a cere o hotărâre care să consfințească înțelegerea lor (art. 271, CPC);

v în situația în care părțile nu se învoiesc asupra valorii bunurilor partajabile, loturilor, măsurătorilor etc, instanța va identifica, evalua și stabili tot ce este necesar prin intermediul unor experți (alesi de părți/stabiliți de către instanță) a căror onorariu va fi suportat de către părți; 

v partajul se poate face în natură, proporțional cu cota-parte a fiecăruia sau prin atribuirea întregului bun în schimbul unei sulte, în favoarea unuia sau a mai multor coproprietari, ori prin vânzarea bunului în modul stabilit de coproprietari (în maxim 6 luni) sau prin licitație publică de către executorul judecătoresc;

v partajul este valabil și dacă nu cuprinde toate bunurile comune, cele omise putând face obiectul unui alt partaj;

v în situația în care partajul nu se poate realiza în niciuna dintre modalitățile prevăzute de lege, instanța va hotărî închiderea dosarului (art. 673^14, CPC).

În urma desfășurării în instanță a acțiunii ce are ca obiect succesiunea/partajul succesoral, moștenitorii obțin o hotărâre judecătorească ce constituie titlu de proprietate al fiecărui succesor pentru bunurile ce i-au fost atribuite.În cazul moștenirii unor imobile, efectele juridice ale partajului se produc numai dacă actul de partaj încheiat în formă autentică la notariat sau hotărârea judecătorească rămasă definitivă, după caz, au fost înscrise în cartea funciară. Desigur, în ce privește transferul patrimonial prin moștenire se mai pot spune multe, dar cum intenția nu este de a discuta despre drepturi, proceduri și alte aspecte legate de acestea, ci doar de a le trece în revistă, succint, în cele ce urmeză vom încerca să discutăm despre modul în care medierea poate să vină în sprijinul moștenitorilor, care doresc să-și soluționeze aceasta problemă prin bună înțelegere, elegant, în deplină confidențialitate, cu ajutorul unui profesionist imparțial și neutru, expert în comunicare și negociere, într-un timp mai scurt și cu costuri mai reduse, astfel încât după soluționarea moștenirii să își poată continua, fără rezerve, relațiile. În cazul în care moștenitorii doresc să apeleze la notar, pentru a preîntâmpina eșuarea finalizării dezbaterii succesiunii și odată cu aceasta irosirea unor sume de bani destul de consistente, recomandarea mea este ca aceștia să apeleze cu încredere la mediere.În ce privește partajul succesoral notarial, ulterior primirii certificatului de moștenitor, această modalitate de partaj este mai rapidă decât partajul în instanță, însă problema consensului este o problemă cu adevărat delicată și de aceea, probabil, partajul se realizează cel mai adesea în instanță.Încercând să ne punem în locul moștenitorilor, la o mai atentă observare, ne putem da seama de ce se ajunge cel mai adesea la partaj judiciar. Mai cu seamă dacă privim spre tot ceea ce se înfăptuiește prin acest demers și spre consecințele sale emoționale/materiale. Astfel, putem considera că implicațiile partajului, dincolo de aparențele, înseamnă a renunța la ceva sau a primi ceva, ceva ce am avut sau nu am avut înainte de decesul persoanei pe care o moștenim, adică, accesul/uzul/dreptul de abitație/dreptul de proprietate etc.Cu siguranță în aceste condiții, de pierderi și câștiguri (materiale si/sau emoționale), fără a ști ce este mai important pentru fiecare dintre moștenitori, fără a se discuta și înțelegere interesele, precum și nevoile fiecăruia, de cele mai multe ori buna învoială rămâne doar un deziderat pentru unul, o parte sau toți moștenitorii. Însă, ceea ce de multe ori pare chiar imposibil de atins, se poate totuși realiza în condițiile în care cei în cauză apelează la profesioniști. Medierea, în rezolvarea problemelor succesorale, este o soluție avantajoasă din toate punctele de vedere, iar mediatorul este cel care prin tehnici specifice vă poate ajuta, îndruma și sprijinii în construirea și realizarea acordului. În privința succesiunii/partajului succesoral judiciar, cum lesne se poate observa, legiuitorul pune accent pe buna învoială, ia act de recunoașterile  și acordul succesorilor, stăruie ca părțile să împartă bunurile prin înțelegere și hotărăște potrivit învoielii lor, dacă moștenitorii reușesc să ajungă la un acord.Astfel, acordul poate fi construit prin mediere, iar cei care apelează la această procedură, pe lângă ajutorul, sprijinul și îndrumarea mediatorului autorizat, mai beneficiază și de avantajul, deloc de neglijat, de a obținere o hotăre de expedient ca urmare a prezentării acordului de mediere în instanță, chiar și fără a mai aștepta până la termenul stabilit.Medierea disputelor privind moștenirea poate fi solicitată și numai de către unul din moștenitori/succesori, situație în care mediatorul, la cererea acestuia, va adresa celorlalți moștenitori/succesori invitații scrise în vederea informării și acceptării medierii. În vederea expedierii invitației la mediere a celorlalți moștenitori, solicitantul va trebui să furnizeze mediatorului datele de contact ale celorlalți moștenitori.Ca o concluzie, apreciem că medierea poate simplifica transferului patrimonial prin moștenire, îi poate reduce costurile și poate armoniza acțiunile și relațiile succesorilor în beneficiul acestora. 

 Succesiunea notarială:          

v se inițiază de către cel interesat (care are vocaţie succesorală concretă), printr-o cerere în care se menționează starea civilă a defunctului, numele, prenumele și domiciliul moștenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului (cu menționarea valorii acestora), pasivul succesoral etc;   

v se inițiază la biroul notarial competent teritorial (biroul din circumscripţia teritorială a judecătoriei în raza căruia a avut ultimul domiciliu defunctul);    

v se poate finaliza numai în cazul în care există bună înțelegere între moștenitori din toate punctele de vedere (aceștia nu își contestă calitatea de moștenitor, se înțeleg în privința compunerii masei succesorale și a drepturilor care li se cuvin fiecăruia – în cazul în care succesiunea privește bunuri comune ale defunctului și ale soțului supraviețuitor, cotele de contribuție ale acestora trebuie, de asemenea, stabilite prin acordul moștenitorilor);

v după citarea moştenitorilor legali (la ora stabilită și comunicată pe citație de către notarul public) și dezbaterea succesiunii (înscrisuri, declarații, martori), dacă nu au apărut neînțelegeri, la 20 de zile de la încheierea finală, se va elibera certificatul de moștenitor (câte un exemplar fiecărui succesor), care va cuprinde constatările notarului în ce privește patrimoniul succesoral, numărul şi calitatea moştenitorilor, precum şi cotele ce revin fiecăruia din patrimoniul stabilit (adică, 1/2, 1/3 etc din masa succesorală), dar nu înainte de achitarea taxelor succesorale şi a onorariilor;

v dacă eliberarea certificatului de moștenitor a fost facută cu încălcarea drepturilor succesorale, acesta poate fi contestat, de către cel interesat, în instanța de judecată.

În termen de 30 de zile de la obținerea certificatul de moștenitor se efectueaza obligatoriu rectificarea rolului fiscal, la Directia Taxe si Impozite.

După dezbaterea succesorală notarială, oricare codivizar  poate solicita ieșirea din indiviziune prin partaj, în urma căruia fiecare moștenitor va ști ce drepturi de proprietate individuală are asupra bunurilor ce fac parte din masa partajabilă.

Partajul succesoral poate fi făcut, prin bună învoială, pe cale notarială (dacă toti moștenitorii sunt prezenți, au capacitate de exercitiu deplină și dacă  sunt de acord în ce privește partajarea bunurilor) sau pe cale judiciară.

Partajul voluntar se poate realiza și în situația în care printre moștenitori se află minori sau persoane puse sub interdicție judecătorească ori persoane dispărute, cu respectarea regulilor referitoare la protecția persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu sau capacitate de exercițiu restânsă ori privitoare la persoanele dispărute.